marți, 28 octombrie 2008

crema de pate cu marar

Ce scoti din frigider:
-2 cutii pate vegetal
-2 oua
-ulei de masline (sau nu)
-cateva fire marar proaspat

Cum o faci:
Fierbi 1 ou (da, ai sa faci maioneza, nu sa folosesti de-aia cumparata). Dupa ce s-a racit, ii scoti galbenusul, il pui pe o farfurie. Separi oul crud (adica: ii spargi coaja printr-o lovitura usoara de marginea mesei si, tinandu-l inclinat deasupra unei cesti, treci continutul dintr-o jumatate de coaja in cealalta, lasand sa se scurga albusul) si galbenusul il pui peste cel fiert. Le amesteci si incepi sa torni cate putin ulei (daca nu te descurci, tine un deget pe gura sticlei de ulei, si lasa descoperit doar putin spatiu prin care sa picure putin ulei), frecand cu o lingura de lemn (musai de lemn, nici eu nu stiu care e faza, dar cu metal se strica) in sensul acelor de ceasornic(ceva exact, ar trebui sa iti iasa). Si tot torni ulei si tot freci (suna cunoscut?) pana capata o consistenta de maioneza si creste cam cat o lingura-doua. Daca ti se pare prea groasa, torni o lingura apa rece in timp ce amesteci. Daca arata ca un lapte pe care l-ai tinut o luna in frigider, s-a taiat. Poti sa o repari turnand inca un galbenus crud intr-un vas separat si adaugand cate putin din amestecul borsit, cu grija de data asta. Ei, aceasta maioneza o amesteci cu pateul si cu mararul tocat marunt, pui si niste piper daca iti place mai iute. Cu crema asta umpli jumatati de albus fiert, rosii taiate si scobite de miez sau ungi niste felii de paine si cu asta basta.

primele investitii

Desigur, socoteala din targ si cea de acasa... Garsoniera incepe sa semene cu noi. Am mutat mobila, am adus plapuma, lumanerele si alte chestii personale. Nu e spatiu, dom'le. Mi-a trimis mama niste vase, tacamuri etc si de-abia am reusit sa le inghesui in singurul dulap din bucatarie. Dar i-am spus lu' tata sa imi aduca niste placi de parchet pe care le voi folosi drept etajere si cred ca am exagerat putin-intrasem in panica-pentru ca acum o sa am vreo 10 etajere disponibile. Am mai lucrat impreuna cu D. la o idee de cutie pe roti care sa fie mare cat patul si sa intre sub acesta. A promis ca o face in weekendul asta, impreuna cu un suport pentru adidasi, schimbatul prizelor etc. E ceva de investit in casuta asta. De-abia astept sa fie totul finalizat. Oare o sa fie? Spunea bunica-mea: mereu iti vine sa faci cate ceva, mai bati un cui, mai schimbi un bec... Pana cand vom ajunge sa facem schimbari de dragul schimbarii, mai este. Deocamdata, weekendul e rezervat pentru vopsit usa, masutele, dulapul, scaunele, confectionat pernute pentru scaune, ca astea actuale sunt groaznice (trebuie sa caut burete si trusa de cusut) si tot asa. Cu banii nu stau prea bine si pana pe 10, cand iau salariul, mai e ceva. Dar sper sa ma descurc. Trebuie sa luam o masina de spalat. Am facut deja masuratorile si se incadreaza perfect in bucatarie (da, stiu, dar daca o punem in baie, va trebui sa o sarim zilnic ca sa ajungem la wc sau dus). Diseara am in plan sa gatesc, ca am trait destul cu pate vegetal si castraveti. Apropo de pate, am o reteta de impartasit barbatilor care invata sa gateasca.

joi, 23 octombrie 2008

vrabia

Era odata ca niciodata o vrabie care isi facuse cuib intr-un arbust de trandafir alb, sub geamul unui student. De ce student? Ca sa fie clar ca nu avea niciun ban. Ei, si in fiecare dimineata vrabia canta studentului despre toate cate le stia ea, iar studentul ii povestea despre iubita sa. Bine, nu erau chiar impreuna, dar el o iubea si ea ii zambise de vreo doua ori, iar o data aproape ca s-au atins, trecand unul pe langa celalalt. Dar fata era fata unui bogatas si era obisnuita cu luxul, iar el statea inconjurat de cartile prafuite si de diplomele sale, pe care nu punea nimeni pret. Azi oftand, maine oftand, vrabiei i se rupea inima de mila, dar ce putea ea face? Doar nu avea niciun ban... Studentul tot dadea ochii cu frumoasa pe care o iubea si prinse intr-o zi curaj sa ii marturiseasca dragostea sa. La auzul acelor cuvinte, frumoasa izbucni in hohote de ras. O, nu! Era de fapt o rasfatata snoaba, care ii spuse:
-Sa fiu cu tine? Dar nu ai nimic sa-mi oferi! Macar un buchet de trandafiri rosii daca mi-ai fi adus... Nu ai nimic!
Studentul alerga cu lacrimi in ochi in camaruta sa si se tot gandi si iar se gandi cum sa faca rost de flori. Dar chiar de si-ar fi vandut un rinichi nu ar fi putut cumpara un trandafir, daramite un buchet. Vrabia ii asculta gandurile si lacrimile lui ii ardeau inima. Atunci, se gandi sa faca sacrificiul suprem si, intr-un avant (negandit prea bine, in opinia mea), isi strapunse pieptul in spinul trandafirului. Logica: trandafirul si-ar fi tras seva din inima ei si un trandafir alb, prinse degraba o culoare rosie rosie rosie. Cu ultimele puteri, vrabia vazu cum studentul, uimit de minunea de a vedea un trandafir rosu in tufa de trandafiri albi, rupse trandafirul, fara sa mai observe trupul neinsufletit al vrabiei. Alerga intr-un suflet la ceea ce spera el sa fie viitoarea iubita insa, cand ajunse acolo... Stupoare! Aceasta umbla de bratul fiului baronului cu un buchet de trandafiri rosii in mana si un ditamai ghiulul pe deget. Studentul atunci avu revelatia (cam tarziu...) ca tipa era o scorpie si ca bine ca nu si-a vandut rinichiul pentru ea.

Concluzii: daca esti vrabie, nu te arunca in spini ca oricum nu va observa nimeni. daca esti student, deschide ochii mai mult atunci cand 'te indragostesti' si te simti capabil de orice e nevoie ca sa ii dovedesti ca o iubesti. Daca trebuie dovedita, nu mai e iubire. Daca esti frumoasa si te-au crescut ai tai in puf, retine ca ce ai azi, maine poate fi luat de inundatii si s-a dus dracu'; pune mana si citeste o carte si nu mai fi asa scarba doar pentru ca-ti sclipeste aurul la gat.

ciuperci la tava cu mujdei

Ce scoti din frigider?
-20-30 ciuperci mici
-4 catei de usturoi
-busuioc si sare
-1 lingurita ulei

Cum pregatesti cina pana se intoarce iubita ta?
Treci ciupercile prin jet puternic de apa (daca ai noroc si ai presiune la robinet), frecandu-le usor, ca sa se ia tot pamantul. Le aranjezi in tava cu palaria in jos si piciorul in sus, ca sa le vina tot sucul in cap. Presari busuioc si sare si le dai la cuptor 15 minute, verificandu-le din cand in cand. Cum le verifici? Deschisi usa cuptorului, scoti (cu o manusa sau un prosop) tava. Daca s-au innegrit si sunt tari, e prea tarziu. Trebuie sa se inchida la culoare, sa acumuleze apa in palarioara si sa isi reduca dimensiunea. Cand au facut asta, le scoti intr-un castron. Cureti usturoiul, il pisezi intr-un mojar (trebuie sa-mi iau si eu unul), pui un praf de sare si apa. Torni mujdeiul peste ciuperci si le lasi acoperite pana auzi interfonul.

misiunea mutarea incepe diseara

Dupa ce ieri D a fost si a semnat contractul (pe 2 luni, nu pe 6, ca omul spune ca va trebui sa declare venitul la fiecare final de an si sa nu le amestece), urma sa petrecem prima noapte acolo. Insa, pentru ca vizita la care am fost cu revista a durat 6 ore, nu 3 cat ma asteptam (si speram) si mi-am mai aglomerat si niste intalniri dupa, pe la 8 seara, cand trebuia sa ne vedem si sa mergem la garsoniera, eram rupta de oboseala, asa ca seara s-a transformat intr-un fas si fiecare a mers la casa lui. La casa mea, mi-am facut dus, am mancat un pomelo (cu 70% coaja si restul fruct) si am dormit bustean. Am visat ca o tipa imi furase portofelul si o rugam sa imi dea actele inapoi. Desigur, mi le-a dat, moment in care i-am smuls portofelul din maini si am fugit. Dupa care, am trecut in alt vis (probabil in asta nu era destula actiune pentru mine) si se facea ca aveam aripi de grifon si, impreuna cu un barbat, zburam peste un castel. Nu, nu am vazut harry potter de curand.
In final, am auzit telefonul spunand ca e timpul sa ma trezesc, asa ca nu stiu ce s-a intamplat. Dar eu cred ca am scapat.