crema de pate cu marar

Ce scoti din frigider:
-2 cutii pate vegetal
-2 oua
-ulei de masline (sau nu)
-cateva fire marar proaspat

Cum o faci:
Fierbi 1 ou (da, ai sa faci maioneza, nu sa folosesti de-aia cumparata). Dupa ce s-a racit, ii scoti galbenusul, il pui pe o farfurie. Separi oul crud (adica: ii spargi coaja printr-o lovitura usoara de marginea mesei si, tinandu-l inclinat deasupra unei cesti, treci continutul dintr-o jumatate de coaja in cealalta, lasand sa se scurga albusul) si galbenusul il pui peste cel fiert. Le amesteci si incepi sa torni cate putin ulei (daca nu te descurci, tine un deget pe gura sticlei de ulei, si lasa descoperit doar putin spatiu prin care sa picure putin ulei), frecand cu o lingura de lemn (musai de lemn, nici eu nu stiu care e faza, dar cu metal se strica) in sensul acelor de ceasornic(ceva exact, ar trebui sa iti iasa). Si tot torni ulei si tot freci (suna cunoscut?) pana capata o consistenta de maioneza si creste cam cat o lingura-doua. Daca ti se pare prea groasa, torni o lingura apa rece in timp ce amesteci. Daca arata ca un lapte pe care l-ai tinut o luna in frigider, s-a taiat. Poti sa o repari turnand inca un galbenus crud intr-un vas separat si adaugand cate putin din amestecul borsit, cu grija de data asta. Ei, aceasta maioneza o amesteci cu pateul si cu mararul tocat marunt, pui si niste piper daca iti place mai iute. Cu crema asta umpli jumatati de albus fiert, rosii taiate si scobite de miez sau ungi niste felii de paine si cu asta basta.

primele investitii

Desigur, socoteala din targ si cea de acasa... Garsoniera incepe sa semene cu noi. Am mutat mobila, am adus plapuma, lumanerele si alte chestii personale. Nu e spatiu, dom'le. Mi-a trimis mama niste vase, tacamuri etc si de-abia am reusit sa le inghesui in singurul dulap din bucatarie. Dar i-am spus lu' tata sa imi aduca niste placi de parchet pe care le voi folosi drept etajere si cred ca am exagerat putin-intrasem in panica-pentru ca acum o sa am vreo 10 etajere disponibile. Am mai lucrat impreuna cu D. la o idee de cutie pe roti care sa fie mare cat patul si sa intre sub acesta. A promis ca o face in weekendul asta, impreuna cu un suport pentru adidasi, schimbatul prizelor etc. E ceva de investit in casuta asta. De-abia astept sa fie totul finalizat. Oare o sa fie? Spunea bunica-mea: mereu iti vine sa faci cate ceva, mai bati un cui, mai schimbi un bec... Pana cand vom ajunge sa facem schimbari de dragul schimbarii, mai este. Deocamdata, weekendul e rezervat pentru vopsit usa, masutele, dulapul, scaunele, confectionat pernute pentru scaune, ca astea actuale sunt groaznice (trebuie sa caut burete si trusa de cusut) si tot asa. Cu banii nu stau prea bine si pana pe 10, cand iau salariul, mai e ceva. Dar sper sa ma descurc. Trebuie sa luam o masina de spalat. Am facut deja masuratorile si se incadreaza perfect in bucatarie (da, stiu, dar daca o punem in baie, va trebui sa o sarim zilnic ca sa ajungem la wc sau dus). Diseara am in plan sa gatesc, ca am trait destul cu pate vegetal si castraveti. Apropo de pate, am o reteta de impartasit barbatilor care invata sa gateasca.

vrabia

Era odata ca niciodata o vrabie care isi facuse cuib intr-un arbust de trandafir alb, sub geamul unui student. De ce student? Ca sa fie clar ca nu avea niciun ban. Ei, si in fiecare dimineata vrabia canta studentului despre toate cate le stia ea, iar studentul ii povestea despre iubita sa. Bine, nu erau chiar impreuna, dar el o iubea si ea ii zambise de vreo doua ori, iar o data aproape ca s-au atins, trecand unul pe langa celalalt. Dar fata era fata unui bogatas si era obisnuita cu luxul, iar el statea inconjurat de cartile prafuite si de diplomele sale, pe care nu punea nimeni pret. Azi oftand, maine oftand, vrabiei i se rupea inima de mila, dar ce putea ea face? Doar nu avea niciun ban... Studentul tot dadea ochii cu frumoasa pe care o iubea si prinse intr-o zi curaj sa ii marturiseasca dragostea sa. La auzul acelor cuvinte, frumoasa izbucni in hohote de ras. O, nu! Era de fapt o rasfatata snoaba, care ii spuse:
-Sa fiu cu tine? Dar nu ai nimic sa-mi oferi! Macar un buchet de trandafiri rosii daca mi-ai fi adus... Nu ai nimic!
Studentul alerga cu lacrimi in ochi in camaruta sa si se tot gandi si iar se gandi cum sa faca rost de flori. Dar chiar de si-ar fi vandut un rinichi nu ar fi putut cumpara un trandafir, daramite un buchet. Vrabia ii asculta gandurile si lacrimile lui ii ardeau inima. Atunci, se gandi sa faca sacrificiul suprem si, intr-un avant (negandit prea bine, in opinia mea), isi strapunse pieptul in spinul trandafirului. Logica: trandafirul si-ar fi tras seva din inima ei si un trandafir alb, prinse degraba o culoare rosie rosie rosie. Cu ultimele puteri, vrabia vazu cum studentul, uimit de minunea de a vedea un trandafir rosu in tufa de trandafiri albi, rupse trandafirul, fara sa mai observe trupul neinsufletit al vrabiei. Alerga intr-un suflet la ceea ce spera el sa fie viitoarea iubita insa, cand ajunse acolo... Stupoare! Aceasta umbla de bratul fiului baronului cu un buchet de trandafiri rosii in mana si un ditamai ghiulul pe deget. Studentul atunci avu revelatia (cam tarziu...) ca tipa era o scorpie si ca bine ca nu si-a vandut rinichiul pentru ea.

Concluzii: daca esti vrabie, nu te arunca in spini ca oricum nu va observa nimeni. daca esti student, deschide ochii mai mult atunci cand 'te indragostesti' si te simti capabil de orice e nevoie ca sa ii dovedesti ca o iubesti. Daca trebuie dovedita, nu mai e iubire. Daca esti frumoasa si te-au crescut ai tai in puf, retine ca ce ai azi, maine poate fi luat de inundatii si s-a dus dracu'; pune mana si citeste o carte si nu mai fi asa scarba doar pentru ca-ti sclipeste aurul la gat.

ciuperci la tava cu mujdei

Ce scoti din frigider?
-20-30 ciuperci mici
-4 catei de usturoi
-busuioc si sare
-1 lingurita ulei

Cum pregatesti cina pana se intoarce iubita ta?
Treci ciupercile prin jet puternic de apa (daca ai noroc si ai presiune la robinet), frecandu-le usor, ca sa se ia tot pamantul. Le aranjezi in tava cu palaria in jos si piciorul in sus, ca sa le vina tot sucul in cap. Presari busuioc si sare si le dai la cuptor 15 minute, verificandu-le din cand in cand. Cum le verifici? Deschisi usa cuptorului, scoti (cu o manusa sau un prosop) tava. Daca s-au innegrit si sunt tari, e prea tarziu. Trebuie sa se inchida la culoare, sa acumuleze apa in palarioara si sa isi reduca dimensiunea. Cand au facut asta, le scoti intr-un castron. Cureti usturoiul, il pisezi intr-un mojar (trebuie sa-mi iau si eu unul), pui un praf de sare si apa. Torni mujdeiul peste ciuperci si le lasi acoperite pana auzi interfonul.

misiunea mutarea incepe diseara

Dupa ce ieri D a fost si a semnat contractul (pe 2 luni, nu pe 6, ca omul spune ca va trebui sa declare venitul la fiecare final de an si sa nu le amestece), urma sa petrecem prima noapte acolo. Insa, pentru ca vizita la care am fost cu revista a durat 6 ore, nu 3 cat ma asteptam (si speram) si mi-am mai aglomerat si niste intalniri dupa, pe la 8 seara, cand trebuia sa ne vedem si sa mergem la garsoniera, eram rupta de oboseala, asa ca seara s-a transformat intr-un fas si fiecare a mers la casa lui. La casa mea, mi-am facut dus, am mancat un pomelo (cu 70% coaja si restul fruct) si am dormit bustean. Am visat ca o tipa imi furase portofelul si o rugam sa imi dea actele inapoi. Desigur, mi le-a dat, moment in care i-am smuls portofelul din maini si am fugit. Dupa care, am trecut in alt vis (probabil in asta nu era destula actiune pentru mine) si se facea ca aveam aripi de grifon si, impreuna cu un barbat, zburam peste un castel. Nu, nu am vazut harry potter de curand.
In final, am auzit telefonul spunand ca e timpul sa ma trezesc, asa ca nu stiu ce s-a intamplat. Dar eu cred ca am scapat.

Omleta cu ceapa si saruturi

Scoti din frigider:
-2 oua
-1 ceapa mica
-o rosie/1 ardei gras/1 ciuperca
-3-4 felii salam vegetal

Cum faci:
Tai solzisori ceapa, cubulete rosia/ardeiul/ciuperca/salamul. Pui 1 picatura ulei (poate 2) in tigaie, arunci ceapa&co si, cu o spatula de lemn (ca sa nu zgarii teflonul) le amesteci un pic. Torni ouale batute si lasi sa se inchege albusul (e bleah cu albusul crud si dardaind in farfurie). O pui pe farfurie si o aduci iubitei la pat, alaturi de saruturi de trezire.

ma va salva nevoia de dumnezeu?

A fost odata ca niciodata un mare invatat religios. Religia nu conteaza, nici in ce timpuri traia. Si acest invatat avea pe langa el, ca toti invatatii, un ucenic. Care ucenic credea ca le stie pe toate si ca paseste alaturi de dumnezeu. Cam ca toti ucenicii, de altfel. Si, intr-o zi, ucenicul ii spuse invatatului: -Parinte, eu il iubesc pe dumnezeu si recunosc ca am nevoie de el. Ma va salva aceasta?
La care batranul nu spuse nimic, ci doar ii facu semn sa il urmeze. Mersera impreuna la marginea lacului si invatatul intra pana la brau in apa. Isi chema ucenicul langa el. Acesta veni cu incredere. Atunci, invatatul il cuprinse de umeri si il cufunda cu forta in apa, tinandu-l cu toata puterea acolo, in timp ce acesta se zbatea si incerca sa se desprinda din mainile invatatului, pentru a iesi la aer. Cand zbaterile ucenicului erau tot mai disperate, invatatul il ridica din apa si il lasa sa traga adanc aer si sa isi umple plamanii. Apoi, iesind din lac sub privirea inspaimantata a ucenicului, ii spuse:
-Atunci cand vei avea nevoie de dumnezeu cum ai avut acum de aer, umple-ti plamanii cu el si el te va salva.

o zi pana la contract

E marti. Maine dimineata ar trebui sa mergem la Administratia Financiara sa semnam contractul. Pe 6 luni.
M-am gandit ca e ok perioada-suficient de lunga cat sa vedem daca ne adaptam si daca garsoniera se potriveste cu noi si suficient de scurta incat sa dam bir cu fugitii daca nu ne gasim locul. Nenea proprietarul vrea sa ii platim in avans o luna si una garantie, in caz ca fugim din tara intre timp. 18 milioane e un efort financiar destul de mare, ca sa nu punem la socoteala investitiile pe care trebuie sa le facem: vase, masina de spalat, plapuma, raftulete. Probabil ca in vreo 3-4 luni ne vom reveni cu banii.
Am deja in minte cum sa aranjam, ce mobila sa mai luam, cum si unde mutam mobila. Nu ca ar fi prea multa: un pat, un sifonier si vreo 2 masute de cafea. E o problema si cu masina de spalat-pe hol e prea departe de sursa de apa, in bucatarie nu incape si tot asa. Am vazut ieri in cora o masina de spalat mica, ce ar putea intra mai usor, dar sa vedem. Dupa ce ne mutam si luam o ruleta cu noi, sa vedem exact in ce spatiu stam... O sa continuam cu planurile.
Nu stiu sigur daca am sa ajung maine-trebuie sa facem o vizita cu revista si inca nu se stie la ce ora. Da, lucrez la o revista. Pentru a avea o continuitate in domeniul asta-anul trecut am fost corector la reviste, anul asta sunt redactor-m-am inscris si la jurnalism, la ID SpiruHaret. Ar fi ceva, vorba mamei, ca dupa 7 ani de formare in psihologie (cel putin) sa raman in mass-media, cu o facultate de jurnalism de 3 ani.
Mama imi plateste facultatea. Mi-a platit si psihologia, imi plateste si jurnalismul. A bagat ceva bani in fundul meu si poate de-asta ma simt cumva datoare ca acum sa ma descurc singura. Fiind primul meu job serios, full time, de om mare, vreau sa imi pot plati macar facturile si mancarea singura. Nu stiu daca m-as baga sa achit postuniversitara, cu 40 mil pe an, singura. Ceea ce stiu, oricum, e ca are destule de cheltuit cu sor-mea, venita acum in bucuresti in primul an de facultate, ca sa ma mai bag si eu in portofelul ei. Când am sa fac cateva poze prin casa, am sa vi le arat. Intre timp, ceva dulce.

Primele randuri

Ideea acestui jurnal este simpla: ia-o ca pe un reality show not so real. Nu ne poti vedea, poti doar sa citesti ce iti povestim si sa tragi cu ochiul la ce iti aratam din viata noastra. Proiectul s-a nascut in parte din curiozitate si nerabdare de a vedea cum este sa stau cu un barbat, cu partenerul meu, cu iubitul meu si in parte din teama ca totul e o cacealma, ca odata pusi in aceeasi 'cusca' ne vom calca pe nervi si o vom termina. Sau ca nu vom fi in stare sa ne intretinem, asa cum ne-au tot spus familiile si va trebui sa o luam de la capat: el sa se mute la ai lui, eu sa impart o camera in gazda, cu sor-mea. Despre noi... Suntem oameni obisnuiti. Poate prea obisnuiti ca cineva sa isi piarda timpul citind.
Eu am terminat Psihologia in 2008, in faimoasa generatie Bologna, ceea ce imi da dreptul sa... hm, sa ne gandim. Sa nu fac nimic in domeniu, nici macar teste pentru soferi. Formarea pentru psihoterapie mai dureaza cativa ani buni asa ca, intre timp, schimb joburi, ma dezvolt personal, invat lucruri frumoase despre viata si iubesc. Iubesc un barbat care lucreaza la o agentie de publicitate, ca dtp-ist sau ceva de genul. Care are parul lung si caruia nu ii plac aburelile. Care ma face sa rad si care gateste impreuna cu mine. El spune 'gatit' si la senvisuri si salate.
Tot inaintand in relatie, ne-am trezit ca vrem sa stam mai mult timp impreuna, sa ne bucuram mai mult unul de celalalt si, oarecum ajutati de circumstante, am hotarat sa ne mutam impreuna. Dupa telefoane si anunturi in ziare, ne-a cautat un nene cu o garsoniera la piata sudului, pentru care vrea 9 milioane pe luna si sa ii semnam un contract. Desi e mica mica si pitica, pe jos are linoleu, nu avem balcon si nici masina de spalat, am hotarat sa incercam. Pentru ca suntem tineri si pentru ca nu avem nimic de pierdut.
Ce vrem cu blogul asta? Straniu, eu nu astept prea multe. Sper ca cei care decid sa se mute impreuna sa vada prin ce chestii ar putea trece, sa aiba de invatat si sa ne impartaseasca din experienta lor. Mai vreau sa vad cum reusim sa personalizam camaruta aia, sa o facem a noastra si sa ne si platim facturile. Si mai vreau sa vad care e finalul acestei etape. Poate ca ne vom plictisi, ne vom sufoca, vom intra in monotonie, vom muri de foame. Dar poate ca ne vom descoperi tot mai apropiati, mai deschisi, mai fericiti si vom invata si mai multe unul de la celalalt si individual, de la viata.
Asa ca pornim. Impreuna.